In seara asta fetita mi-a zis ceva ce imi tot revine in minte si ma tot minunez cat pot fi copiii de fabulosi si de conectati la lumea din jurul lor, si nu numai…
Mi se pare genial ca ei inca nu sunt biassed de tot felul de preconceptii sau prejudecati si pot vedea cu o mai mare claritate tot ce li se intampla :). Niste mici fiinte magice (uneori chiar Magic beasts 😁) care ne lumineaza si noua calea 😇.
Dar sa va spun povestea din seara asta. Eram cu Ailyn prin casa si ii zic sa mergem in sufragerie (era becul stins) si sa ne uitam la luminite. Am pus deocamdata doar o stea de la ikea in geam si o instalatie mov intr-o vaza plina cu dopuri de pluta. Dar se vad frumos si linistitor.
Ne asezam noi doua pe canapea si vad ca deasupra vazei se vede luna si ii zic:
Eu: Uite, mami, se vede si luna, acolo, deasupra!
Ailyn: Da, mami, este luna mea, de acasa de la mine. 😇
Da! Din inima universului de unde vin toate minunile mari si mici!
