M-am tot gandit si razgandit daca sa scriu cateva randuri despre cartea “Creierul mic despre creierul mare” scrisa de Dean Burnett, pentru ca mi-a lasat in urma mixed feelings.
Pe de o parte pare sa fie o scriitura haioasa si glumeata, dar, pe de alta parte, trateaza teme destul de heavy cum ar fi sanatatea mintala adolescentilor si cum unii parinti, cel mai adesea din nestiinta, nu dau importanta acestor lucruri, ceea ce poate duce la multe probleme cand este vorba de un adolescent.
Cu toate ca este teoretic o carte pentru adolescenti, eu personal nu as recomanda-o unuia, ci mai degraba parintilor, si in special parintilor de adolescenti.
Stiati ca in prezent varsta de la care incepe perioada adolescentei este 11-12 ani? Eu nu… aveam in minte ca un copil este adolescent de pe la 14-15 ani… In my defense, fetita mea are 2 ani jumate, asa ca prioritatile pentru noi au fost alaptare, muci, diversificare, intarcare, somn si adaptarea la cresa / gradinita.
De ce recomand aceasta carte parintilor?
- Pentru ca ii va ajuta sa constientizeze ca adolescentii nu fac dinadins ceea ce fac [sau poate mai bine zis nu fac ceea ce ar vrea parintii lor sa faca si sa fie], ci pentru ca creierul lor se afla intr-un proces complex de dezvoltare pentru a trece de la copil la adult. Daca ar fi sa facem o paralela, ganditi-va ca si atunci cand Windows-ul ne cere un update, noi nu putem face nimic la calculator pana nu se finalizeaza update-ul. In schimb, adolescentii au nevoie sa isi foloseasca creierul in timp ce in background ruleaza un program de actualizare. Si asta nu pentru unu sau doi ani, ci pana pe la 23-24 de ani. Cam mult, stiu… deja de pe acum trebuie sa imi umplu rezervele emotionale cu rabdare si empatie.
- Creierul este responsabil pentru majoritatea atitudinilor si actiunilor adolescentilor. Nu este nici vina lor, nici vina voastra daca lucrurile o iau razna. Dar este bine sa stiti ca exista o explicatie. Mie imi place cand gasesc explicatii pentru un comportament al copiiilor pentru ca ma linisteste ideea ca este o etapa normala de dezvoltare si cu rabdare, ceva research, putin tact si noroc, trecem cu bine, cu totii, prin faza respectiva.
- Pentru ca este important ca adolescentii sa stie ca suntem alaturi de ei in tot acest proces si, oricat de urata ar fi situatia lor (sau li se pare ca ar fi), suntem oricand disponibili sa ii ajutam… No matter what, nu?
- Pentru ca nu e niciodata prea tarziu sa aflam / sa invatam lucruri noi despre noi si despre copiii nostri.
- Pentru ca este o lectura rapida care iti ofera la schimb multe informatii utile.
- Pentru ca puteti gasi idei pe care sa le puneti in practica in relatia cu copiii adolescenti.
- Pentru ca faptul de a nu fi “pe aceeasi lungime de unda” cu un adolescent este perfect normal.
Daca totusi nu v-am convins, va las si un citat din carte ce mi-a placut foarte mult si sper sa il tin minte mult timp de acum inainte:
Creierul vostru [al adolescentilor] se concentreaza pe castigarea independentei, cautand lucruri captivante si dandu-le deoparte pe cele familiare, explorand tot ceea ce inseamna nou si respingand figurile autoritare. Asa ati evoluat.
Iar aceste comportamente – razvratirea, independenta, asumarea riscurilor, cautarea senzatiilor tari si toate celelalte lucruri pentru care adolescentii sunt criticati – sunt exact cele care au permis rasei umane sa exploreze, sa se adapteze si sa-si raspandeasca genele pretutindeni pe glob.
Privind lucrurile in felul asta, am putea spune ca adolescentii sunt forta din spatele succesului omenirii.
– Creierul mic despre creierul mare, Dean Burnett
Cartea poate fi gasita pe site-ul editurii, sau in orice magazin online specializat sau librarie.
Pe langa toate informatiile utile cu care am ramas citind cartea, la nivel emotional am ramas cu o stare de iubire infinita fata de copilul asta mic si MARE totodata si cu ideea ca pe langa iubirea noastra, toti copiii merita si respectul si intelegerea noastra, la orice varsta si in orice context.
[Stiam asta dar e bine cand iti este revalidat acest lucru]. Fetita mea are o vorba uneori: “pentru oameni mari si oameni mici“. Este uimitor cat de profunzi pot sa fie copiii (never forget that!)… poate si pentru ca sunt mai aproape de Creatie si inca nu sunt biassed de lumea in care s-au nascut.
Si gata, acum simt ca pot sa pun cartea in biblioteca si sa ii mai dau o citire peste cativa ani.
Daca voi ati citit-o deja, sau o veti citi in perioada urmatoare, sunt tare curioasa cum vi se pare.
Sursa foto: mlenyc.ro
