De cateva zile mi se tot invart prin cap gandurile in legatura cu ceea ce simteam eu fix acum un an…
Aveam efectiv sentimentul ca unicornii zboara pe langa mine si totul este magic si minunat. Si la acel moment chiar era… fetita se acomodase la gradi, eu eram inca in concediu si in sfarsit puteam si eu “respira” cateva ore pe zi, venise primavara, fusesem la Muzeul Satului de unde luasem cele mai frumoase martisoare…. Eu am primit acest unicorn magic care imi dadea sentimentul ca, gata!, am intrat in Anotimpul Unicornilor!
Ca drept dovada, va lasa aici aceasta postare de pe Instagram de la vremea respectiva:
DAR, undeva departe era un inceput de pandemie, dar cui ii pasa cand pe “pajistea” mea pasteau unicornii.
Acum, cand ma gandesc la acea zi, la fix un an distanta, am un nod mare in gat si un gol in stomac teribil. Mi-e frica sa nu se intample acelasi lucru si anul acesta, mi-e frica ca va trebui iar sa fugim de lume si sa ne ascundem care pe unde avem vreun refugiu. Mi-e frica…
Pe 13 martie 2020 ne-am impachetat casa cat sa incapa intr-o masina si am plecat spre munti. Suna funny, dar asa a fost. Am gonit spre ai mei care stau undeva aproape de Retezat. Nu stiam incotro sa o luam sau ce sa facem; gradinita se inchisese, dl. sot a trecut in work from home indefinit, eu mai aveam inca concediu… asa ca am plecat la ai mei. Aveam asa un sentiment de neputinta ca ne lasam casa noastra draga in urma fara sa putem sa facem ceva. Aveam si optiunea sa ramanem acasa la noi insa perspectiva lucratului de acasa cu un copil mic doritor de atentie non-stop, fara posibilitatea de a iesi afara in voie, ne-a determinat sa plecam din oras. Zici ca fugeam din calea unui tsunami sau a lavei vreunui vulcan. Nu mai vreau sa traiesc acel sentiment…
Anul asta intamplarea a facut ca tot Muzeul Satului a fost destinatia noastra de weekend de dinainte de Martisor. Am intrat la Muzeul Satului cu emotii (si inca am emotii) ca istoria de anul trecut sa nu se repete. Unicornii nu mai pasteau pe pajistea mea, dar sunt acolo deep down si am speranta ca lucrurile si vremurile vor fi ok.
Unul dintre lucrurile bune care mi s-au intamplat in pandemie a fost sa redescopar placerea si beneficiile cititului. Si uite ca universul mi-a lasat si mie un martisor numai potrivit pentru sufletul meu de acum.
Ma bucura mult acest martisor si o sa il port cu drag in prima zi de primavara. Parca toate gandurile de mai sus au fost incapsulate in randurile acelea mici.
Sper ca si pe voi ziua de Martisor de anul acesta sa va gaseasca cu bine, sanatosi si cu speranta ca lucrurile se vor imbunatatii. O primavara frumoasa si colorata si sa va bucurati de fiecare moment!
Sursa foto: mlenyc.ro
